Când moare un medic
ilustrație Dreamstime

Am tot scris de-a lungul și de-a latul timpului despre empatie, bunătate, apropiere de pacient, comunicare eficientă. Am scris pentru că mi-am dorit și încă îmi doresc o medicină altfel, chiar aici, în România. Si nu sunt singurul care face asta.

Ai până la 80% reducere la cărțile scrise de dr. Vasi Rădulescu. Profită acum.

descoperă ofertele ⇨

Mi-ar plăcea să văd tot mai mulți medici care, dincolo de medicina care este rece per se, știu să facă mai mult pentru pacient: să-l privească în ochi, să-l ia de mână, să-i spună o vorbă, să detensioneze cumva actul terapeutic, să pună astfel bazele unei vindecări în care componenta psihică joacă mereu un rol uriaș. Pacientul nu e un simplu cumul de diagnostice, ci o coroborare de trăiri, amintiri, povești, iar dezechilibrele aici cauzează sau potențează o mulțime de afecțiuni. Medicina nu trebuie să ridice ziduri reci, ci punți calde. Să vedeți atunci reușite.

Se vorbește cu lejeritate de rău despre sistemul medical românesc, dar eu am văzut colegi care s-au purtat impecabil și au fost oameni cu inimi mari, pe lângă medici cu minți pregătite și mâini pricepute. Știu medici care suportă din buzunarul lor analize complexe ce nu sunt decontate și nu ar putea fi niciodată plătite de către pacient. Am văzut chete făcute pentru RMN. Am văzut taxi-uri chemate și plătite, pentru că pacienții nu ar fi avut cum să ajungă lejer acasă. Am văzut gesturi care au depășit orice frescă dură, aproape ubicuă în zilele noastre.

Să vă povestesc ceva de mai demult. Aveam o colegă la cardiologie, care muncea de dimineață până seara. A venit de pe reumatologie, era mică, i-a fost foarte greu cu mediul nou de terapie. A suferit teribil când am mai pierdut câte un pacient și a luptat, a sperat, a făcut tot posibilul pentru fiecare om internat acolo. La un moment dat, o aștept în fața spitalului, trebuia să mergem să ne întâlnim cu alți colegi, la un ping-pong, cred că era cinci seara.

– Unde ești? Te aștept de un sfert de ceas! îi zic.
– Stai, că am ieșit eu, sunt puțin în piață.
– În piață? Ce faci acolo?
– Vreau să iau niște flori.
– Pentru cine?
– Pentru doamna S., este ziua ei azi.

Doamna S. a stat în secție mai bine de o lună și, din păcate, din cauza multiplelor afecțiuni grave, a pierdut lupta. Dar până atunci, colega mea i-a fost alături, cu gesturi felurite, gesturi de medic și mai ales de om. A făcut asta cu toți și o va mai face, sunt convins. Ca ea, am o mulțime de colegi. Ei își doresc să lucreze aici, să muncească zilnic cu pasiune, să fie alături de oameni. În idealismul nostru, eu, noi, încă sperăm că sistemul se va schimba și nu ne va împinge spre orizonturi mai bune, dar negreșit străine. Încă sperăm. Pentru că mulți sunt așa, cum e colega mea mică, venită de pe reumatologie.

Ei sunt medicii schimbării. Medici buni, cu minți brici, cu inimi calde, cu vorbe bune. Îmi doresc să fie cât mai mulți, chiar dacă au crescut într-un mediu care ba i-a plătit execrabil, ba i-a hulit, ba i-a tratat în bătaie de joc.


Acest articol face parte din campania Medicii schimbării, un demers MedLife menit să crească încrederea românilor în sistemul de sănătate. Inițiativa aduce în prim plan modelele pozitive din sistemului medical românesc și arată că evoluția se produce din interior, inspirându-ne să avem încredere în profesioniștii care forțează schimbarea de paradigmă. Curajoșii, întreprinzătorii, vizionarii, cei care împotriva lipsurilor sau a lacunelor sistemului reușesc să-l reformeze puțin câte puțin, în fiecare zi.

Medicii schimbării contureză portretele unor medici excepționali și prezintă exemple de bună practică din întreaga țară, atât din sistemul privat, cât și din cel de stat. Povestea pe care tocmai ați citit-o, cea a colegei mele, venita de pe reumatologie, completează seria poveștilor de pe platforma campaniei.

Mesaj importantSunt ultimele ore cu prețuri mici la cărți. Mai mult, folosind codul RDG10%, ai încă o extrareducere sănătoasă. Profită!

profită acum ⇨